SPRE NEMARGINIRILE ASTRALE

În faţa iubirii divine, mă închin,
Iartă-mi Doamne, tăcerea, necredinţa.
Cu nădejde și teamă, la Tine umilă vin,
Ai milă, Te rog, mărește-mi credința.

Ridică-mă în braţe şi mă poartă,
Cum mama îşi strânge copilul la sân.
Nu mă lăsa pradă în credinţa moartă,
Părtaşă la rele, pe un drum păgân.

Dă-mi putere de bivol, să pot să lupt,
Cu tentaculele păcatului, otrăvitoare,
Ce pângărește sufletul de durere rupt.
Trimite-mi raza de soare mântuitoare.

Dă-mi hrană potrivită pentru viaţă,
Ce mă-ntăreşte, ca să pot să cresc.
Luminează cu soare a mea dimineaţă,
Dă-mi putere pe cale, să nu obosesc.

Să pot zbura spre nemărginirile astrale.
Când suna-va goarna, să fiu gata de zbor.
În neprihănire să trăiesc acum în vale,
Cu surorile şi fraţii, în al sfinţirii popor.
Amin!